Dezmierdari ratacite

Acepţi, cu seninătate, tot ce vine înspre tine, bun sau rău? Eşti demn în suferinţă? Într-o noapte, umărul îţi este dorit, în acelaşi timp şi în egală măsură, de iubirea carnală şi de prietenie. Ce alegi?! Să-l simţi acoperit de dezmierdări sau de lacrimi? Îl transformi în plăcere sau în sprijin, în reazem?!

 

În renunţare la tine, gasesesti libertatea. Mie nu-mi reuşeşte. De aceea îi iubesc pe sfinţi. Lăuntricul lor nu se modifică. Sunt constanţi în iubire. Tu le oferi pelin, ei îşi deschid braţele şi inima şi îl primesc înăuntrul lor şi, printr-un proces necunoscut ţie, se bucură de darul tău. Blândeţea şi înţelegerea lor sunt nesfârşite.

Fericirea noastră e condiţionată de lucruri şi comportamente. Încearcă să te amuzi când cineva îşi încalcă promisiunea. Poţi?! Reuşeşti să glumeşti pe seama faptului că ai purtat două tricouri şi o pereche de blugi, pe toată perioada concediului, pentru că ţi s-a furat bagajul în tren? Dacă tocmai ţi-a scăpat printre degete o afacere cu multe zerouri, izbuteşti ca în următoarea oră să nu ratezi meciul de baschet al fiului tău? Poţi să-i ceri iertare celui pe care l-ai trădat? Splendid ar fi să poţi ingenunchia în faţa celui care te-a trădat şi să-i spui ca a fost şi vina ta…Nu, nu suntem liberi. Să nu ne minţim. Dar putem ajunge…
By: Gabriela Gecu

No Comments

Titlu formular de comentariu

Copyright © KAS 2013