Intre iubire si teama de a ierta

Despre iubire, si dragostre s-a scris mult, insa prea putin despre mecanismele care fac diferenta dintre fericire si neimplinire sufleteasca. Indiferent de tipul relatiei, incapacitatea de a ierta, vine din teama…iar teama vine din lipsa iubirii. Se intampla deseori, sa refuzam sa ne comunicam emotiile si asteptarile…insa dorm ca cel de langa noi sa ne intuiasca dorintele sau asteptarile…

Evitam sa ne insusim lectia iertarii, idiferent daca e vorma de parinti, frati, iubit, iubita, coleg sau un prieten… Astfel caram cu noi, balastul temerilor si a incapacitatii noastre de a-i acepta si a le accepta punctele de vedere a celor diferiti ne noi…doar pentru ca punctele lor de vedere nu intra in sabloanele rigide ale convingerilor noastre. Ducem astfel traume si suparari ani sau o viata..carandule si raportand trairile si emotiile ulterioare la ele, hranindu-ne nefericirea. Refuzam iertarea din orgolii si vanitati, ce-s doar reminiscente ale unor amintiri si traume adanc igropate in tercutul nostru…

Ar fi suficientsa doar invatam aceaste lectii ale comunicarii, acceptarii si iertarii…deschizandu-ne inima si eliberandune sufletul de incorsetarile mintii…pentru ca astfel sa evitam otravirea sufletului prinacumulari nemultumiri in sufletul nostru…

Ruptura si instrainarea incepe sa incolteasca in mintea noastra…odata cu prima indoiala…, macinandu-ne neincetat sufletul…pana la epuizarea luis… Certitudinea franturii iubirii de alta data… devine doar o chestiune de timp… si ea ne loveste ca unefect de bumerang… si asta pentru ca majoritatea perceptiilor pe care le experimentam in propriul nostru Univers, sun creatii ale gandurilor si emotiilor noastre negative pe care ignoram sa le constientizam.

Ne limitam doar la a ne raporta nevoile si asteptarile, la niste convingeri subiective…ignorand insa asteptarile si nevoile celui/celei de langa noi. Ne lasam mintile hranite de proiectiile unor simple programe mentale…a caror efect, prin gandurile care ne macina le ignoram… Neglijam faptul ca devenim robii propriilor plasmuiri mentale, hranite de ganduri izvorate din convingerile cu care creierul si mintea noastra au fost programata de altii…cand inca nu intelegeam…si nu ne puteam feri…

Acum, cand avem liberul arbitru… si discernamantul necesar, pentru a intelege si a schimba toate acele programe care ne chinuie viata si sufletul prin efectul derularii lor implacabile… ne incapatanam sa respingem, admiterea sau recunoasterea faptului ca prin efectul lor… si noi putem gresi sau putem fi vinovati pentru manifestarea in planul fizic al vieti noastre, a obiectului gandurilor sau temerilor noastre!

Iertarea vine din maturizarea emotionala si acceptare. A ierta inseamna a renunta la impunerea unor puncte de vedere subiective, izvorate din incrancenarea sustineri prin orgolii si vanitati, a unor convingeri…deseori subiective. Prin lipsa iubirii …si prin incapatanarea noastra de a o stavili si a o impiedica sa izvoreasca din sufletul nostru…pentru a ne incalzi inima si viata, refuzam sa acceptam carentele noastre sufletesti si spirituale, ignorate din indoiala, temeri si lipsa de empatie si iubire pentru oameni…cauzate de refuzul unor puncte de vede diferite.

Fara a invata lectia iertarii si fara detasarea de propriile orgolii ale unui ego lacom…si deseori las, nu exista tnici trezire a constiintei si nici evolutie la nivel spiritual… de aceea, fara iubire sufletul nostru ramane sterp si sarac. Ramanem doar cu un suflet trist, viciat de un ego…caruia din ignoranta si necunoastere, ii permitem sa ne conduca viata si alegerile, vlaguindu-ne astfel de energiavitala si de sentimente pozitive, a caror lipsa, naste daor iluziipline de nemultumiri.

Noi suntem sursa gandurilor perceptiilor si a emotiilor pe care le manifestam….fie ele pozitive si plinde de credinta si iubire…fie ele negative, pline de temeri, indoiala sau ura… Toate evenimentele si starile pe care le experimentam in viata, sunt doar consecinte ce ne aopartin prin ganduri, decizii, alegeri si actiuni…sau cauzate de lipsa lor…, indiferent pe cine am invinovati pentru ele.

Incapacitatea noastra de a iubi si de a ne manifesta credinta si constiinta superioara…au la baza simple convingeri…la care raportam tot ceea ce simtim si experimentam… si atata timp cat alegem sa actionam sau sa percepem exclusiv in baza lor, rezultatul derularii acelor programe…va fi mereu acela. Iar daca suntem nemultumiti de rezultate, cu certitudine, e nevoie sa ne schimbam convingerile si perceptiile, pentru ca gandurile si actiunile noastre sa aduca rezultate diferite in viata noastra si a traii astfel maretia noastra ca finte inteligete.

Prin lipsa iertarii, ramanem doar niste fiinte instincuale, cu un spirit in agonie… incapabili sa acceptam sau sa admitem ca sunte singurii responsabili de gandurile, emotiile, perceptiile, starile, sau evenimentele pe care le experimentam. Suntem sursa gandurilor noastre intunecate…sau marete, asa cum tot noi suntem cei care decidem ca un eveniment ne este favorabil sau nu sau daca o persoana intrata in viata noastra este “buna” sau “rea”.

Noi sunte creatorii propriilor depresi si nemultumiri si noi suntem singurii vinovati… pentru felul in care traim… prin incapacitatea noastra de a ne defocusam mintea de pe probleme si a o refocusa pe solutii…sau de a o defocusa de pe gandurile cu care singuri ne chinuim…pentru a hrani (prin refocusare si recanalizarea energiilor noastre cerebrale) ganduri frumoase eliberate din colivia minti, prin iubire, pentru a trai o viata si un destin maret, pus in slujba celor de langa noi si in a semenilor nostri.

Noi decidem in mod inconstient, chiar si incapacitatea noastra de a putea ierta…caci noi decidem in mod subiectiv…ca n-avem nicio culpa, iar celalt a facut un lucru RAU… si pentru asta, trebuie musai pus la zid si invinovatita si in concluzie…merita sa fie pedepsit. Ceea ce uitam insa, este faptul ca cel sau ceea pe care o pedepsim in oglinda… suntem chiar noi…hranindu-ne doar astfel, o vanitate gratuita. Cel sau ceea caruia/careia ii luam iubirea sau dragostea noastra… suntem chiar noi!

In fond, prin ignorarea lectiilor aduse de evenimentele sau oamenii care intra in viata noastra, aducandu-ne mesaje menite sa ne trezeasca sa sa ne readuca pe calea destinului nostru…nu facem altceva decat…sa invinovatim din nestiinta sau din ignoranta, un “mesager” fara vina, care doar ne arata ca de fapt, cei ce au gresit… suntem chiar NOI, prin modul in care am atras sau am generat in viata noastra evenimente sau stari nemultumitoare… prin nepriceperea de a alege, a atrage, a comunica sau a cere prin gandurile si emotiile pe care le experimentam.

A “ucide” sau a invinovati mesagerul inseamna doar imaturitate emotionala si spirituala… inseamna a ne considera mai buni decat ceilati …si finalmente inseamna a pierde o lectie… si instrumente necesare pentru viitoarele calatorii si experiente de viata… FARA INSA ca prin asta, sa SCAPAM DE PLATA LECTIEI… Lectiile ignorate, se vor intoarce mereu… la un pret din ce in ce mai mare, mereu sub alte forme…si de fiecare data in mod neasteptat, in cele mai nepotrivite momente ale vietii noastre… si mereu cu scopul de a ne proteja si ne recalibra destinul, readucandu-ne pe Calea ce ne-a fost destinata. De cate ori vom refuza lectii, de atatea ori soarta ne va coplesi cu plata ei prin evenimente ce ne vor nemultumi tot mai tare…ingreunandu-ne viata.

Schimbarea vine doar prin acceptare si constientizare, fara de care nu ne putem detasa de ego, pentru a intelege adevaratele valori si sensuri ale vietii…pentru a acumula valori spirituale si astfele sa ne desavarsim fiintarea in aceasta dimensiune, prin evolutie si libertate prin spirit.

Sandor Kasza

No Comments

Titlu formular de comentariu

Copyright © KAS 2013