Dialogul unor cuvinte triste

Oamenii au uitat sa-si mai comunice iubirea, sa se bucure si sa mai creada in puterea iubirii lor. De aceea, in aceste vremuri de rastrise, mintea unei mari parti dintre semenii nostri isi comunica disperarea. Cei multi, care au ajuns sa traiasca la limita saraciei si a disperarii, este captiva in ura, si prinsa in gestul nonverbal si deseori agresiv al cuvintelor ce-s grele pietre al unui destin, metamorfozat in “aruncatori de pietre”, in cei ce le hranesc sau le-au hranit lacomia de nevoi. Cand sufletul e gol de credinta, nu conteaza in cine si cum aruncam cu cuvinte. Astazi pot fi companii miniere, maine companii straine, ce hranesc ca obiect de activitate, nevoile noastre de gaze si carburanti… Peste o saptamana tintele pot deveni guvernatii care ne vand bogatiile pentru a-si hrani propriile nevoi si pentru a astupa gaurile bugetare din visteria tarii (candva bogata), presati de creditori..

Poate ca acum nimeni nu mai sesizeaza, sau nu simte nevoia sa-si “bate capul” sa inteleaga cauzele care au dus la inbolnavirea “generatorului” nostru de emotii si cuvinte frumoase. Poate ca pentru noi, nu mai conteaza golul de viziune manifestat in timp, de “mai marii comunicatori ai tarii” manati lacomiile lo, ce au vizat bogatiile acestei candva marete, bogate si mandre tari. Poate ca nimeni n-a inteles la timp, sau poate nimeni n-a auzit strigatul incompetentei si al lacomiei celor pusi sa apere interesele unei natii candva bogate si demne… tocmai de cei pusi s-o facaPoate ca unora nu ne pasa de soarta acestei tari si a acestui popor, si au au ales calea resemnarii. Poate si de accea noi cei multi ne-am lasat orbiti din prea mare preocupare in a ne comunica si implini lacomia de nevoi de bunuri ce nu ne apartin. Si astfel, in dialogul nostru intern, cuvintele nevoilor noastre de luxul obiectelor nepermise, au devenit oarbe. Asa se face, ca am generat consumul nefiresc, dezechilibrand o economie deja imbolnavita de industrii distruse de puteri ostile. Banii ce ar fi trebuit sa ramana in circulatie, acum hranesc in rate, burtile bogate ale altor tari, platindu-ne lacomia fructului interzis, inzecit. Oamenii pacaliti, au acceptat sa-si duca a cum soarta trista, de a fi decis candva sa consume dincolo de limite, abilitati sau posibilitatile lor financiare firesti, rezultate din munca lor…

Asa se face, ca intr-o noapte trista de poveste, din nesabuinta, cuvintelor fericite, a fost ajunsa din urma de cuvintele triste. Cuvintele bucuriei au amutit. Printre genele lor inca nedezmetite, cele mai multe cuvinte au inceput sa simta adierea rece adusa de lacrimile inghetate, deghizate in frica. In ele se adunau toate triste, prevestind relele unui destin, ce urma pe multi sa-i napadeasca. Dezechilibrele economice de cuvinte frumoase, generate de politicile guvernamentale paguboase ale cuvintelor ce purtau masti sofisticate, au fost sustinute tacit de cuvintele naive nerostite de teama. Ele au complotat naive si inconstiente, cu cuvintele lase dar vanitoase, care nu s-am opus (din teama sau dezinteres), complotului pus la cale, de cuvinte ostile camuflate de masti, la intalnirea lor de taina, ce au adus raul in tara cuvintelor frumoase, si au decis sa-l abata asupra cuvintelor fericite.

Naive si orbite de cuvintele mieroase ce purtau masti, cuvintele nevoiase, au intrat ametite in magazinul de vise, si in febra achizitiilor de iluzii, si-au continuat agoniseala nefericirii, camuflate in obiecte scliptoare, ce erau descrise prin cuvinte precum, masini sau case cu preturi unflate peste valoarea lor. Dar cuvintele indragostite au fost mereu oarbe, pentru a mai simtii, asculta sau a vedea si ce se intampla in jurul lor. Asa se face, ca acum, cand voalul a cazut de pe ochii lor, cuvintele au devenit triste. Ele acum, resimt toate, ostilitatea cuvintelor cu masti, ce le-a intrat in suflete, in viata si in odaile lor. Sunt cuvinte ce nu le apartin, dar sunt osanditi sa le poarte amarul in destinul lor.

Unele cuvinte plang triste de durerea lor caci au inteles ca platesc lectia unui vis nepermis, luat cu “buletinul”. Acum cand visul iluziei a viciat economia cuvintelor frumoase, sufletele candva fericite, zac la amanetat, ducandu-si demne dorul condamnat la asteptare pe ste timpul celor 20 sau-25 de ani, ce-i desparte de reintalnirea cuvintelor ce descriau candva fericirea lor. Din pacate, cele mai multe cuvinte, victime ale suratelor lacome si mieroase, ce-si camuflau sub masti naravul de hotii de suflete si cuvinte fericite, acum, zac disperate de traumele lor triste innabusite in vise netraite si destine naruite.

Fotografie: DIALOGUL UNOR CUVITE TRISTE<br />
Oamenii au uitat sa-si mai comunice iubirea, sa se bucure si sa mai creada in puterea iubirii lor. De aceea, in aceste vremuri de rastrise, mintea unei mari parti dintre semenii nostri isi comunica disperarea. Cei multi, care au ajuns sa traiasca la limita saraciei si a disperarii, este captiva in ura, si prinsa in gestul nonverbal si deseori agresiv al cuvintelor ce-s grele pietre al unui destin, metamorfozat in  "aruncatori de pietre", in cei ce le hranesc sau le-au hranit lacomia de nevoi. Cand sufletul e gol de credinta, nu conteaza in cine si cum aruncam cu cuvinte. Astazi pot fi companii miniere, maine companii straine, ce hranesc ca obiect de activitate, nevoile noastre de gaze si carburanti... Peste o saptamana tintele pot deveni guvernatii care ne vand bogatiile pentru a-si hrani propriile nevoi si pentru a astupa gaurile bugetare din visteria tarii (candva bogata), presati de creditori. </p>
<p>Poate ca acum nimeni nu mai sesizeaza, sau nu simte nevoia sa-si "bate capul" sa inteleaga cauzele care au dus la inbolnavirea "generatorului" nostru de emotii si cuvinte frumoase. Poate ca pentru noi, nu mai conteaza golul de viziune manifestat in timp, de "mai marii comunicatori ai tarii" manati lacomiile lo, ce au vizat bogatiile acestei candva marete, bogate si mandre tari. Poate ca nimeni n-a inteles la timp, sau poate nimeni n-a auzit strigatul incompetentei si al lacomiei celor pusi sa apere interesele unei natii candva bogate si demne... tocmai de cei pusi s-o faca </p>
<p>Poate ca unora nu ne pasa de soarta acestei tari si a acestui popor, si au au ales calea resemnarii. Poate si de accea noi cei multi ne-am lasat orbiti din prea mare preocupare in a ne comunica si implini lacomia de nevoi de bunuri ce nu ne apartin. Si astfel, in dialogul nostru intern, cuvintele nevoilor noastre de luxul obiectelor nepermise, au devenit oarbe. Asa se face, ca am generat consumul nefiresc, dezechilibrand o economie deja imbolnavita de industrii distruse de puteri ostile. Banii ce ar fi trebuit sa ramana in circulatie, acum hranesc in rate, burtile bogate ale altor tari, platindu-ne lacomia fructului interzis, inzecit. Oamenii pacaliti, au acceptat sa-si duca a cum soarta trista, de a fi decis candva  sa consume dincolo de limite, abilitati sau posibilitatile lor financiare firesti, rezultate din munca lor... </p>
<p>Asa se face, ca intr-o noapte trista de poveste, din nesabuinta, cuvintelor fericite, a fost ajunsa din urma de cuvintele triste. Cuvintele bucuriei au amutit. Printre genele lor inca nedezmetite, cele mai multe cuvinte au inceput sa simta adierea rece adusa de lacrimile inghetate, deghizate in frica. In ele se adunau toate triste, prevestind relele unui destin, ce urma pe multi sa-i napadeasca. Dezechilibrele economice de cuvinte frumoase,  generate de politicile guvernamentale paguboase ale cuvintelor ce purtau masti sofisticate, au fost sustinute tacit de cuvintele naive nerostite de teama. Ele au complotat naive si inconstiente, cu cuvintele lase dar vanitoase, care nu s-am opus (din teama sau dezinteres), complotului pus la cale, de cuvinte ostile camuflate de masti, la intalnirea lor de taina, ce au adus raul in tara cuvintelor frumoase, si au decis sa-l abata asupra cuvintelor fericite.  </p>
<p>Naive si orbite de cuvintele mieroase ce purtau masti,  cuvintele nevoiase, au intrat ametite in magazinul de vise, si in febra achizitiilor de iluzii, si-au continuat agoniseala nefericirii, camuflate in obiecte scliptoare, ce erau descrise prin cuvinte precum, masini sau case cu preturi unflate peste valoarea lor. Dar cuvintele indragostite au fost mereu oarbe, pentru a mai simtii, asculta sau a vedea si ce se intampla in jurul lor.  Asa se face, ca acum, cand voalul a cazut de pe ochii lor, cuvintele au devenit triste. Ele acum, resimt toate, ostilitatea cuvintelor cu masti, ce le-a intrat in suflete, in viata si in odaile lor. Sunt cuvinte ce nu le apartin, dar sunt osanditi sa le poarte amarul in destinul lor. </p>
<p>Unele cuvinte plang triste de durerea lor caci au inteles ca platesc lectia unui vis nepermis, luat cu "buletinul". Acum cand visul iluziei  a viciat economia cuvintelor frumoase, sufletele candva fericite, zac la amanetat, ducandu-si demne dorul condamnat la asteptare pe ste timpul celor 20 sau-25 de ani, ce-i desparte de reintalnirea cuvintelor ce descriau candva fericirea lor. Din pacate, cele mai multe cuvinte, victime ale suratelor lacome si mieroase,  ce-si camuflau sub masti naravul de hotii de suflete si cuvinte fericite, acum,  zac disperate de traumele lor triste innabusite in vise netraite si destine naruite.

No Comments

Titlu formular de comentariu

Copyright © KAS 2013